unipolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din
fr. unipolaire.unipolar (Dicționar de neologisme, 1986)UNIPOLÁR, -Ă adj.
1. (
Fiz.) Care are un singur pol.
2. (
Biol.) Așezat pe o singură parte a celulei. [Cf. fr.
unipolaire].
unipolar (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIPOLÁR, -Ă adj. 1. (fiz.) cu un singur pol. 2. (biol.) cu creșterea pe o singură parte. (< fr.
unipolaire)
unipolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unipolár adj. m.,
pl. unipolári; f. unipoláră, pl. unipoláreunipolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur
pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. — Din
fr. unipolaire.