uniarticulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [
Pr.:
-ni-ar-] – Din
fr. uniarticulé.uniarticulat (Dicționar de neologisme, 1986)UNIARTICULAT, -Ă adj. (
Biol.) Care nu are decât o singură articulație sau un singur articol. [Pron.
-ni-ar-. / < fr.
uniarticulé].
uniarticulat (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNIARTICULÁT, -Ă adj. (biol.) care nu are decât o singură articulație sau un singur articol. (< fr.
uniarticulé)
uniarticulat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uniarticulát (-ni-ar-) adj. m.,
pl. uniarticuláți; f. uniarticulátă, pl. uniarticuláteuniarticulat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNIARTICULÁT, -Ă, uniarticulați, -te, adj. Care are numai o singură articulație. [
Pr.: -
ni-ar-] — Din
fr. uniarticulé.