uni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din
fr. uní-.uni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [
Pr.:
üní] – Din
fr. uni.uni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNÍ3, unesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot.
2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun.
3. Tranz. și
refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. –
Lat. unire (=
unescere).
uni (Dicționar de neologisme, 1986)UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V.
mono-. [< fr. , it.
uni-, cf. lat.
uni- <
unus].
uni (Dicționar de neologisme, 1986)UNÍ adj. invar. (
Franțuzism) Fără neregularități, egal. ♦ Fără ornamente; (
spec.; despre stofe) fără desene, de o singură culoare. [Pron.
üni. / < fr.
uni].
uni (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNI1- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr.
uni-, cf.
lat. unus, unu)
uni (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNI2 NÍ/ adj. inv. fără neregularități, egal. ◊ fără ornamente; (despre stofe) fără desene, de o singură culoare. (< fr.
uni)
uni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)uni- –
Pref. care indică ideea de singularitate.
Fr. uni-. Nu este productiv în
rom.uni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uní1 (
fr.) [
u pron. ü]
adj. invar.uni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uní2 (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. unésc, imperf. 3
sg. uneá; conj. prez. 3
să unéască