ungător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism.
2. S. n. Gresor. –
Unge +
suf. -ător.ungător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ungătór1 (persoană)
s. m.,
pl. ungătóriungător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ungătór2 (dispozitiv)
s. n.,
pl. ungătoáreungător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și
f.,
s. n. 1. S. m. și
f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism.
2. S. n. Gresor. —
Unge +
suf. -
ător.