ungurism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. –
Ungur +
suf. -ism.ungurism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ungurísm (rar)
s. n.,
pl. ungurísmeungurism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ungurism n. vorbă luată din ungurește. Ungurismele sunt vechi sau moderne: primele au devenit o parte integrantă a limbei generale, pe când celelalte sunt mărginite la Ardeal și la provinciile învecinate, azi redevenite românești, dar mult timp supuse Ungariei.
ungurism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. —
Ungur +
suf. -
ism.