ungurime - explicat in DEX

ungurime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNGURÍME s. f. Mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania). – Ungur + suf. -ime.

ungurime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unguríme s. f., g.-d. art. ungurímii

ungurime (Dicționaru limbii românești, 1939)
unguríme f. Mulțime de Ungurĭ saŭ neamu unguresc: M´am suit la munte´n zorĭ și-am prins fulgeru din norĭ, și de sus, din înălțime, l-am zvîrlit în ungurime (P. P.)

ungurime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ungurime f. neamul unguresc.

ungurime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNGURÍME s. f. Mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania). — Ungur + suf. -ime.