unguresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj.,
s. f. 1. Adj. Maghiar.
2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. –
Ungur +
suf. -esc.unguresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ungurésc adj. m.,
f. ungureáscă; pl. m. și
f. unguréștiunguresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ungurésc, -eáscă adj. De Ungur:
limba ungurească. – Fals
ungar, ca și
român îld.
românesc.unguresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) ungurésc v. tr. Prefac în Ungur saŭ în unguresc:
Român ungurit, sat ungurit. Iron. Flăcăŭ unguresc, holteĭ trecuțel care caută să pară tînăr.
unguresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unguresc a. ce ține de Unguri: fam.
flăcău unguresc, holteiu bătrân, june tomnatic. ║ ungurește, adv.
1. ca Ungurii;
2. în limba ungară.
unguresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGURÉSC, -EÁSCĂ, ungurești, adj.,
s. f. 1. Adj. Maghiar.
2. S. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. —
Ungur +
suf. -
esc.