ungureancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNGUREÁNCĂ, ungurence, s. f. Femeia ungureanului (
1). –
Ungurean +
suf. -că.ungureancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ungureáncă s. f.,
g.-d. art. unguréncei; pl. ungurénceungureancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ungureancă f.
1. româncă din Ardeal;
2. Bot. arumă.
ungureancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNGUREÁNCĂ, ungurence, s. f. Femeie aparținând neamului ungurenilor (
1). —
Ungurean +
suf. -
că.