ungheț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))UNGHÉȚ, unghețe, s. n. (
Pop.) Ungher. – Din
ungh[er] +
suf. -eț.ungheț (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)unghéț, -uri, s.n. –
1. Cuptor (Memoria 2004).
2. Loc în dosul cuptorului (D. Pop 1978): „N-am di ce să lăcomesc / La vatră și la undéț; / La vatră și la cuptor, / Unde-o văd pe mă-ta mor” (Bilțiu 2002: 258). – Din ungher (> lat. *anglarius, angularius) + -eț.