ungere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚNGERE, ungeri, s. f. Acțiunea de
a (
se)
unge și rezultatul ei. –
V. unge.ungere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)úngere s. f.,
g.-d. art. úngerii; pl. úngeriungere (Dicționaru limbii românești, 1939)úngere f. Acțiunea de a unge. Uncțiune, maslu.
Fig. Iron. Mituire.
ungere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ungere f.
1. acțiunea de a unge;
2. maslu;
3. fam. mituire.
ungere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚNGERE, ungeri, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) unge și rezultatul ei.
2. Operație de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselină etc.) între două suprafețe aflate în contact și în mișcare relativă, pentru a asigura o peliculă continuă de lubrifiant între ele și a reduce frecarea.
3. (
Bis.) Act cultic care indică taina miruirii și care se săvârșește imediat după botez. —
V. unge.