unge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚNGE, ung, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊
Expr. (
Tranz.)
A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (
Fam.)
A unge (
bine)
pe cineva =
a) a bate zdravăn pe cineva;
b) a mitui. (
Fam.)
A unge osia (sau
ochii) sau
a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (
Fam.)
A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (
Refl.;
fam.)
A se unge pe gât = a bea.
2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui.
3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. –
Lat. ungere.unge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)únge (-g, -ns), vb. –
1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. –
2. A gresa. –
3. A impregna, a mînji, a tencui. –
Mr. (a)ungu, (a)umșu, (a)undzire, megl. ung, unș, ungiri, istr. ungu, uns. Lat. ŭngĕre (Pușcariu 1815; REW 9069),
cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre. –
Der. unsoare, s. f. (substanță grasă; grăsime de porc; unguent);
unsură, s. f. (acțiunea de unge);
unsuros, adj. (gras, uleios);
unsuri, vb. (a îmbiba cu grăsime).
Cf. unt, untură.unge (Dicționar de argou al limbii române, 2007)unge, ung v. t. a mitui, a da bacșiș
unge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)únge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ung, 1
pl. úngem, 2
pl. úngeți, perf. s. 1
sg. unséi, 1
pl. únserăm; ger. ungấnd; part. unsunge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unge v.
1. a freca cu uleiu sau cu o materie grasă;
2. a freca cu uleiu sfințit.
3. fam. a mitui pe cineva. [Lat. UNGERE].
unge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚNGE, ung, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊
Expr. (
Tranz.)
A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (
Fam.)
A unge (bine) pe cineva =
a) a bate zdravăn pe cineva;
b) a mitui. (
Fam.)
A unge osia (sau
ochii) sau
a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (
Fam.)
A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (
Refl.;
fam.)
A se unge pe gât = a bea.
2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui.
3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. —
Lat. ungere.