umblare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMBLÁRE, umblări, s. f. Acțiunea de a umbla și rezultatul ei; deplasare, mers; cutreierare, colindare, umblat
1. –
V. umbla.umblare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umbláre s. f.,
g.-d. art. umblắrii; pl. umblắriumblare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMBLÁRE, umblări, s. f. Acțiunea de
a umbla și rezultatul ei; deplasare, mers; cutreierare, colindare, umblat
1. —
V. umbla.