umblătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umblătoáre s. f.,
g.-d. art. umblătórii; pl. umblătóriumblătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umblătoare f. loc pentru satisfacerea trebuințelor naturale. [Sub raportul sensului, cf.
trepăda și
urdina].