umblăreț - explicat in DEX

umblăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UMBLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, umblăreți, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.; despre oameni) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească. – Umbla + suf. -ăreț.

umblăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
umblăréț adj. m., pl. umblăréți; f. umblăreáță, pl. umblăréțe

umblăreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UMBLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, umblăreți, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească. — Umbla + suf. -ăreț.