umaniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMANIZÁ, umanizez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) face mai uman, mai apropiat de oameni.
2. Tranz. A atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri omenești. – Din
fr. humaniser.umaniza (Dicționar de neologisme, 1986)UMANIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza.
2. tr. A da viață, a însufleți. [< fr.
humaniser].
umaniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)UMANIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. II. tr. a atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri umane. (< fr.
humaniser)
umaniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umanizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
umanizeázăumaniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMANIZÁ, umanizez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) face mai omenos, mai apropiat de oameni.
2. Tranz. A căpăta trăsături, caracteristici apropiate de cele ale omului. — Din
fr. humaniser.umanizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umanizà v.
1. a face bun, uman, a civiliza;
2. fig. a face mai sociabil, a îmblânzi.