ulterior - explicat in DEX

ulterior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior.

ulterior (Dicționar de neologisme, 1986)
ULTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care are loc, care se face, care se produce mai târziu, după un alt eveniment; posterior. [Pron. -ri-or. / < fr. ultérieur, cf. lat. ulterior – comparativ al lui ultra].

ulterior (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ULTERIÓR, -OÁRĂ adj. care are loc, urmează după ceva sau după cineva; posterior. (< fr. ultérieur, lat. ulterior)

ulterior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ulteriór (-ri-or) adj. m., pl. ulterióri; f. ulterioáră, pl. ulterioáre

ulterior (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ulteriór, -oáră adj. (lat. ulterior, comparativu d. ultra, dincolo). Care e dincolo (în opoz cu cietrior): Calabria ulterior. Posterior în timp (în opoz. cu anterioară. Adv. Pe urmă, în urmă: telegrame sosite ulterior.

ulterior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ulterior a. 1. care se află dincolo; 2. care se face sau vine după (în opozițiane cu anterior): informațiuni ulterioare.

ulterior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] — Din fr. ultérieur, lat. ulterior.