ulcera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULCERÁ, ulcerez, vb. I.
Refl. și
tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din
fr. ulcérer.ulcera (Dicționar de neologisme, 1986)ULCERÁ vb. I. 1. refl. (
Despre un țesut) A deveni ulceros.
2. tr. A cauza o ulcerație.
3. (
Fig.) A îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. [< fr.
ulcérer].
ulcera (Marele dicționar de neologisme, 2000)ULCERÁ vb. I. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros. II. tr. 1. a cauza o ulcerație. 2. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. (< fr.
ulcérer)
ulcera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ulcerá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ulcereázăulcera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULCERÁ, ulcerez, vb. I.
Refl. și
tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. — Din
fr. ulcérer.