ui - explicat in DEX

ui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UI interj. 1. Vai ! ah ! of ! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. – Onomatopee.

ui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
UͲ, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui¹.

ui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
UI¹ interj. 1. Exclamație (repetată) prin care se introduc uneori chiuiturile la dansurile populare. 2. Vai! ah! of!

ui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ui (pop.) interj.

ui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UI interj. (Pop.) 1. Vai! ah! of! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. — Onomatopee.