uguit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UGUÍT s. n. Faptul de
a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. –
V. ugui.uguit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uguít s. n.uguit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UGUÍT s. n. Faptul de
a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. —
V. ugui.