tutuĭală - explicat in DEX

tutuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUTUIÁLĂ, tutuieli, s. f. Tutuire. – Tutui + suf. -eală.

tutuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tutuiálă s. f., g.-d. art. tutuiélii; pl. tutuiéli

tutuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) tutuĭálă f., pl. ĭelĭ. Munt. vest. Starea omuluĭ tutuit, rătuteală.

tutuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *tutuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tutui, de a vorbi cu tu.

tutuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUTUIÁLĂ, tutuieli, s. f. Tutuire. — Tutui + suf. -eală.