tutuc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TUTÚC, tutuci, s. m. (
Reg.) Bucată de lemn scurtă; butuc.
tutuc (Dicționaru limbii românești, 1939)tutúc m.
Ban. Olt. Scurtătură (de lemn). Butuc. Adv.
A îngheța tutuc, a îngheța bocnă.