tuturigă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tuturígă, tuturígi, s.f. (reg.) 1. roată. 2. rotulă.
tuturigă (Dicționaru limbii românești, 1939)
tuturígă f., pl. ĭ (var. din tuturez). Bc. (rev. I. Crg. 7, 311). Volant (la mașina de treĭerat).