tutuniu - explicat in DEX

tutuniu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TUTUNÍU, -IE, tutunii, adj. De culoarea tutunului, galben-verzui. – Din tutun + suf. -iu.

tutuniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUTUNÍU, -ÍE, tutunii, adj. De culoarea frunzelor uscate de tutun; cafeniu-verzui. – Tutun + suf. -iu.

tutuniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tutuníu adj. m., f. tutuníe; pl. m. și f. tutuníi

tutuniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUTUNÍU, -ÍE, tutunii, adj. De culoarea frunzelor uscate de tutun; cafeniu-verzui. — Tutun + suf. -iu.