tutur - explicat in DEX



țuțur (Dicționaru limbii românești, 1939)
țuțúr și țuțuróĭ n., pl. oaĭe (din aceĭașĭ răd. cu cĭucĭur, țîrîĭ ș. a.). Olt. Cĭucĭur de lemn pe care se scurge un izvor (bijoĭ, cĭuroĭ, țîrloĭ).

Alte cuvinte din DEX

TUTUNIU TUTUNGIU TUTUNGIOAICA « »TUTURA TUTURIGA TUTUROI