tutunărie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TUTUNĂRÍE,tutunării, s. f. 1. Plantație de tutun (1). 2. (Înv.) Tutungerie. – Tutun + suf. -ărie.
tutunărie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tutunăríe s. f., art. tutunăría, g.-d. art. tutunăríei; pl. tutunăríi, art. tutunăríile
tutunărie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TUTUNĂRÍE,tutunării, s. f. 1. Plantație de tutun (1). 2. (înv.) Tutungerie. — Tutun + suf. -ărie.