tutunărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUTUNĂRÍT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (
1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun.
2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. –
Tutun +
suf. -ărit.