tutungioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUTUNGIOÁICĂ, tutungioaice, s. f. Femeie care vinde într-o tutungerie; tutungereasă. –
Tutungiu +
suf. -oaică.tutungioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tutungioáică (rar)
s. f.,
g.-d. art. tutungioáicei; pl. tutungioáicetutungioaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUTUNGIOÁICĂ, tutungioaice, s. f. (Rar) Femeie care vinde într-o tutungerie; tutungereasă. —
Tutungiu +
suf. -
oaică.