pretutindeni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pretutíndeni adv. – Peste tot. –
Var. pretutindene(a), tutindeni, tutindere(a), (pre)tutindine(a). Origine îndoielnică. Pare cuvînt
comp. din
pre tot, cu un element obscur,
cf. aiurea. După Miklosich,
Sitzungsber. Akad. Wien, C, 235, acest element ar fi
lat. inde, cf. REW 328. Din
lat. per totum inde, după Pușcariu 1378;
per tot inde, după Candrea;
per tot unde, cu
-re după Candrea-Dens., 856.