pretutindeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETUTÍNDENI adv. Peste tot, în toate părțile, în tot locul. [
Var.:
pretutíndenea adv.] –
Pre2 +
tutindeni (
înv. „peste tot” <
lat.).
pretutindeni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pretutíndeni adv. – Peste tot. –
Var. pretutindene(a), tutindeni, tutindere(a), (pre)tutindine(a). Origine îndoielnică. Pare cuvînt
comp. din
pre tot, cu un element obscur,
cf. aiurea. După Miklosich,
Sitzungsber. Akad. Wien, C, 235, acest element ar fi
lat. inde, cf. REW 328. Din
lat. per totum inde, după Pușcariu 1378;
per tot inde, după Candrea;
per tot unde, cu
-re după Candrea-Dens., 856.
pretutindeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pretutíndeni adv.pretutindeni (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pretutindeni adv. în tot locul. [Lat. PER TOTUM INDE].
pretutindenĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pretutíndenĭ (vest) și
-indenea (est) (
ea dift. Lat.
per, pin [!],
totum, tot, întreg, și
inde, de acolo, apoĭ).
Rar azĭ. În (saŭ: pin) toate părțile, peste tot locu. – Vechĭ și
petut-, tutind-, tutíndinĭ și
-índinea, tĭutinderea, pretutinderele saŭ
-rile. În Ial. și Dobr.
titiríndinița. V.
nicăirĭ.