tutelar - explicat in DEX

tutelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUTELÁR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparține unei tutele, care constituie o tutelă; care ocrotește, protejează. ♦ Care are în subordine o instituție, organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.

tutelar (Dicționar de neologisme, 1986)
TUTELÁR, -Ă adj. Care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administrației de stat sau al organizațiilor obștești având în subordine organizații față de care exercită atribuții de organizare, coordonare și control; autoritate tutelară = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].

tutelar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TUTELÁR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris)

tutelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tutelár adj. m., pl. tutelári; f. tuteláră, pl. tuteláre

tutelar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tutelár, -ă adj. (lat. tutelaris. Cp. cu clientelar). Jur. Relativ la tutelă: gestiune tutelară. Fig. Apărător, protector: geniu tutelar al cetățiĭ.

tutelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tutelar a, care protejează: înger tutelar.

tutelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUTELÁR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparține unei tutele, care constituie o tutelă; care ocrotește, protejează, ♦ Care are în subordine o instituție, o organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.). — Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.