tutela - explicat in DEX

tutela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.

tutela (Dicționar de neologisme, 1986)
TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].

tutela (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)

tutela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tutelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tuteleáză

tutela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUTELÁ, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. — Din tutelă.