tușeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUȘÉU, tușeuri, s. n. 1. Palpare a unui organ anatomic, intern sau a unei cavități anatomice naturale, spre a constata starea lor; metodă de investigarea unei cavități naturale.
2. Felul în care un pianist atinge clapele pianului în timpul execuției unei piese muzicale.
3. (
Impr.)
Tușă1 (IV). – Din
fr. toucher.