tuset (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÚSET, tusete, s. n. (Rar) Tuse repetată, prelungită. –
Tuse +
suf. -et.tuset (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)túset (rar)
s. n.,
pl. túsetetuset (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÚSET, tusete, s. n. (Rar) Tuse repetată, prelungită. —
Tuse +
suf. -
et.