turelă - explicat in DEX

turelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURÉLĂ, turele, s. f. Locaș blindat (în formă de cupolă) care se poate roti în jurul unui ax și care adăpostește tunurile la tancuri, vapoare, avioane, cazemate etc. – Din fr. tourelle.

turelă (Dicționar de neologisme, 1986)
TURÉLĂ s.f. 1. Dispozitiv blindat orientabil pe o navă de război, pe un tanc, pe un avion etc., în care sunt așezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (Cinem.) Parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. [< fr. tourelle].

turelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURÉLĂ s. f. 1. dispozitiv blindat orientabil pe o navă de luptă, pe un tanc, avion etc., în care sunt așezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (cinem.) parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. (< fr. tourelle)

turelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turélă s. f., g.-d. art. turélei; pl. turéle

turelă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*turélă f., pl. e (fr. tourelle, turnuleț). Fort. Loc chĭurasat în care se află cîte-va tunurĭ ale unuĭ fort orĭ ale unuĭ bastiment.

turelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURÉLĂ, turele, s. f. Locaș blindat (în formă de cupolă) care se poate roti în jurul unui ax și care adăpostește tunurile la tancuri, vapoare, avioane, cazemate etc. — Din fr. tourelle.