turf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURF, turfuri, s. n. (
Livr.) Hipodrom;
p. ext. cursă de cai. – Din
fr. turf.turf (Dicționar de neologisme, 1986)TURF s.n. (
Hipism) Material cu care este acoperită pista pe care se desfășoară alergările; (
p. ext.) pistă; hipodrom; sport practicat cu caii de curse. [< engl., fr.
turf].
turf (Marele dicționar de neologisme, 2000)TURF s. n. 1. material cu care este acoperită pista pe care se desfășoară alergările de cai; (p. ext.) pistă; hipodrom. 2. sport practicat cu caii de curse; hipism; (< fr.
turf)
turfturf1 s.n. (hip.) 1 Material cu care este acoperită pista pe care se desfășoară alergările de cai. ♦ Ext. Pistă; hipodrom.
2 Ext. Sport practicat cu caii de curse; hipism. • pl.
-uri./<engl., fr.
turf.turf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turf (
livr.)
s. n.,
pl. túrfuriturf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turf n.
1. teren de curse pentru cai;
2. sportul alergărilor de cai.
turf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURF, turfuri, s. n. (
Livr.) Hipodrom;
p. ext. cursă de cai. — Din
fr. turf.