tureatcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Carâmb (la cizmă).
2. (
Înv. și
reg.) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [
Var.:
tureác s. n.] –
Et. nec.tureatcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tureátcă s. f.,
g.-d. art. turétcii; pl. turétcitureatcă (Dicționaru limbii românești, 1939)tureátcă f., pl.
etcĭ (d.
tureac).
Est. Carîmb de cizmă (partea care acoperă pulpa).
Fig. Iron. Om ignorant, cĭobotă:
ce tureatcă !tureatcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Carâmb (la cizmă).
2. (
înv. și
reg.) Un fel de ciorap fară talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [
Var.:
tureác s. n.] —
Et. nec.