turcoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURCOÁICĂ, turcoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. –
Turc +
suf. -oaică.turcoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turcoáică s. f.,
g.-d. art. turcoáicei; pl. turcoáiceturcoaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turcoaică f. femeia turcului.
turcoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURCOÁICĂ, turcoaice, s. f. Femeie, care face parte din populația Turciei sau este originară de acolo. —
Turc +
suf. -
oaică.turcoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)Turcoáĭcă f., pl.
e. Femeĭe de neam turcesc. – La Ur.
Turcoaĭe, pl. tot așa.