turcit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURCÍT, -Ă, turciți, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile și, în special, religia turcilor. –
V. turci.turcit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURCÍT, -Ă, turciți, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile și, în special, religia turcilor. —
V. turci.