turcism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURCÍSM, turcisme, s. n. Element lexical (sau de limbă) împrumutat (fără necesitate și fără a se fi asimilat) din limba turcă. –
Turc +
suf. -ism.turcism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TURCÍSM s. n. cuvânt, expresie împrumutate din limba turcă. (< turc + -ism)
turcism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turcísm s. n.,
pl. turcísmeturcism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turcism m.
1. naționalitate turcă;
2. vorbă turcească intrată în limba română. Multe din aceste turcisme aparțin trecutului, altele au perzistat în limbă, nu însă fără a fi întipărite de o ironie ușoară, ceea ce explică deasa lor întrebuințare în literatura umoristică.
turcism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURCÍSM, turcisme, s. n. Element lexical (sau de limbă) împrumutat (fără necesitate și fără a se fi asimilat) din limba turcă. —
Turc +
suf. -
ism.