turci - explicat in DEX

turci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.

turci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
turci, turcesc v. r. a se îmbăta, a fi în stare de ebrietate

turci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
turcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 să turceáscă

turcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turcì v. a (se) face turc, a primi religiunea mahomedană: mulți creștini s’au turcit.

turci (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Turci m. pl. ramura cea mai civilizată din grupul etnic al Turcomanilor, se așezară în Azia pe ruinele Statului Abasizilor, pătrunseră în sec. XIV în Europa,, unde fundară în sec. XV un Stat puternic pe ruinele imperiului bizantin, Stat care ajunse la apogeul său, sub Soliman I.

turci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. — Din turc.