turbărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURBĂRÍE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă
1. –
Turbă1 +
suf. -ărie.turbărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turbăríe s. f.,
art. turbăría, g.-d. art. turbăríei; pl. turbăríi, art. turbăríileturbărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turbărie f. strat de turbă.
turbărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURBĂRÍE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă
1. —
Turbă1 +
suf. -
ărie.