turanic - explicat in DEX

turanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.

turanic (Dicționar de neologisme, 1986)
TURÁNIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].

turanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TURÁNIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)

turanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!turánic adj. m., s. m., pl. turánici; adj. f., s. f. turánică, pl. turánice

turanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turanic a. se zice de limbile cari nu sunt nici indo-europene nici semitice.

turanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. — Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.