tunsură - explicat in DEX

tunsură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUNSÚRĂ, tunsuri, s. f. (Rar) Tunsoare. – Din lat. tonsura (după tuns²).

tunsură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tunsúră (tunsoare) (rar) s. f., g.-d. art. tunsúrii; pl. tunsúri

tunsură (Dicționaru limbii românești, 1939)
tunsúră f., pl. ĭ. Cost. Felu de a tunde. V. tonsură.

tunsură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUNSÚRĂ, tunsuri, s. f. (Rar) Tunsoare. — Din lat. tonsura (după tuns²).