tuns - explicat in DEX

tuns (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUNS¹ s. n. Faptul de a (se) tunde; tunsoare. – V. tunde.

tuns (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUNS², -Ă, tunși, -se, adj. (Despre păr, barbă, mustață, lână, iarbă etc.) Tăiat, scurtat, retezat; (despre oameni sau unele animale) cu părul, barba, mustața, lâna tăiate, scurtate, retezate. ♦ (Despre arbuști și arbori) Cu crengile retezate (simetric). – V. tunde.

tuns (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tuns s. n., pl. túnsuri

tuns (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) tuns, -ă adj. Cu păru tăĭat. Popă tuns, V. popă.

tuns (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) tuns n., pl. urĭ. Acțiunea de a tunde.

tuns (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tuns a. căruia s’a tăiat lâna, părul, barba. ║ n. lucrarea de a tunde.

tuns (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUNS¹, tunsuri, s. n. Faptul de a (se) tunde, tunsoare. — V. tunde.

tuns (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUNS², -Ă, tunși, -se, adj.. (Despre păr, barbă, mustață, lână, iarbă etc.) Tăiat, scurtat, retezat; (despre oameni sau unele animale) cu părul, barba, mustața, lâna tăiate, scurtate, retezate. ♦ (Despre arbuști și arbori) Cu crengile retezate (simetric). — V. tunde.