tunicier - explicat in DEX

tunicier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUNICIÉR, tunicieri, s. m. (La pl.) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] – Din fr. tuniciers.

tunicier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tuniciér (-ci-er) s. m., pl. tuniciéri

tunicier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tuniciér (fr. tunicier) și tunicát (lat. tunicatus) m. și n., pl. e (d. tunică; fr. tunicier). Zool. Animal dintr´o ramificațiune în care se cuprind animale marine moĭ de forma unuĭ sac și învălite cu o membrană saŭ tunică de celuloză. V. ascidiĭ.

tunicier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUNICIÉR, tunicieri, s. m. (La pl.) încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] — Din fr. tunicier.