tunicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUNICÁT, tunicați, adj. (
Bot.; despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. – Din
fr. tuniqué, lat. tunicatus.tunicat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUNICÁT, -Ă adj. (anat., bot.) acoperit cu o tunică; (despre bulbi) ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. (< lat.
tunicatus, fr.
tuniqué)
tunicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUNICÁT, tunicați, adj. (
Bot.; despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. — Din
fr. tunique, lat. tunicatus.