tungsten (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÚNGSTEN s. n. (
Chim.) Wolfram. – Din
fr. tungstène.tungsten (Dicționar de neologisme, 1986)TÚNGSTEN s.m. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. V.
wolfram. [< fr.
tungstène, cf. sued.
tungsten].
tungsten (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÚNGSTEN s. n. wolfram. (< fr.
tungstène)
tungsten (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)túngsten (tung-sten) s. n.tungsten (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÚNGSTEN s. n. (
Chim.) Wolfram. — Din
fr. tungstène.