tunet - explicat in DEX

tunet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÚNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).

tunet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
túnet s. n., pl. túnete

tunet (Dicționaru limbii românești, 1939)
túnet n., pl. e (d. a tuna, după sunet). Bubuitura fulgeruluĭ, huĭetu care s´aude după ce scapără în norĭ: tunete și fulgere. Fig. Tunete de aplauze.

tunet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tunet n. sgomot prelungit ce sáude îndată după fulger. [Derivat din vechiu-rom. tun, tunet (după analogia lui sunet)].

tunet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÚNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. — Lat. tonitrum (după sunet).