tumbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÚMBĂ, tumbe, s. f. (Adesea
fig.) Mișcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap. ◊
Loc. adv. De-a tumba = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura. ♦ (La
pl.) Giumbușlucuri, ghidușii. – Din
ngr. tumba.tumbă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)túmbă (-be), s. f. – Săritură peste cap rotire a corpului în aer. –
Mr. tumbă, culutumba, megl. tumbă. Creație expresivă, care ar putea fi anterioară
rom. (Pușcariu 1770; REW 8975; Tiktin),
cf. it. tombolo, fr. tomber, prov.,
cat. tombar, ngr. τοῦμπα.
Mr.,
megl. nu trebuie să se confunde cu
mr. tumbă „mormînt”, din
lat. tumba (REW 8977), cuvînt care s-a pierdut pierdut în
rom. Bg. tumba trebuie să provină din
rom. (Capidan,
Raporturile, 213).
tumbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)túmbă s. f.,
g.-d. art. túmbei; pl. túmbetumbă (Dicționaru limbii românești, 1939)túmbă f., pl.
e (vgerm.
tumb, buf! ngerm.
*tumbeln, sich tummeln, taumeln, a face tumbe, de unde și fr.
timber, a cădea; it.
tombolare, a face tumbe,
tómbolo, tumbă; sp.
tumbar, a face tumbe; ung.
tombolni, a chiui; ngr.
túmba; turc.
tumb, buf !
tumba, tombala, tumbă. V.
tombolă și
tămbălăŭ). Rostogolire peste cap (cum fac copiiĭ cînd se joacă, porumbiĭ cînd se´nvîrtesc în zbor și zmeĭele înălțate cînd fac colacĭ).
De-a tumba, făcînd tumbe, de-a rostogolu în lungime.
Tumba ! dă-l (saŭ: dă-te) de-tumba ! V.
huștĭulĭuc, táva.tumbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tumbă f. Mold. dare peste cap;
de-a tumba, rostogolindu'se:
se duce de-a tumba peste nouă mări AL.
săltând, făcând chiar tumbe cu meșter echilibru AL. [Macedo-rom.
tumbă, dare peste cap, colină mică și mormânt = lat. TUMBA, colnic, terasă, mormânt: evoluțiunea sensurilor e obscură în românește ca și în limbile romanice (cf. fr.
tomber)].
tumbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÚMBĂ, tumbe, s. f. (Adesea
fig.) Mișcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap. ◊
Loc. adv. De-a tumba = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura. ♦ (La
pl.) Giumbușlucuri, ghidușii. — Din
ngr. tumba.