tulumbă - explicat in DEX

tulumbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TULÚMBĂ, tulumbe, s. f. (Înv. și pop.) Furtun; pompă (de incendiu) care funcționează cu un furtun. – Din tc. tulumba.

tulumbă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tulúmbă, tulúmbe, s.f. (înv.) 1. furtun; pompă de incendiu. 2. ceată, grămadă, pâlc.

tulumbă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tulúmbă (-be), s. f. – Pompă de incendiu. – Mr. tulumbă, megl. tolombă. Tc. tulumba, din it. tromba (Roesler 604; Șeineanu, II, 367; Lokotsch 2104; Ronzevalle 119), cf. ngr. τουλῦμπα, bg. tulumba. – Der. tulumbagiu, s. m. (pompier), din tc. tulumbaci; tulumbiță, s. f. (clistir).

tulumbă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tulumbă, tulumbe s. f. (glum.) penis.

tulumbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tulúmbă (înv., pop. ) s. f., g.-d. art. tulúmbei; pl. tulúmbe

tulumbă (Dicționaru limbii românești, 1939)
tulúmbă f., pl. e (turc. tulumba, d. it. tromba, V. trombă). Hurtum, pompă de incendiŭ. Olt. Trîmbă, crilă, ceată, pîlc (Gr. N. I, 70).

tulumbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tulumbă f. pompă de incendiu. [Turc. TULUMBA].

tulumbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TULÚMBĂ, tulumbe, s. f. (înv. și pop.) Furtun; pompă (de incendiu) care funcționează cu un furtun. — Din tc. tulumba.